Caracteristicile psihicului uman (Despre psihologie - Cabinet Individual)

caracteristicile_psihicului_uman_400Caracteristicile psihicului uman :
- Dinamism evolutiv, complexitate structurala si functionala
- Constiinta  nivel calitativ superior al organizarii psihice; indicatori de evaluare ai constientului
(Golu Mihai, Bazele psihologiei generale pag. 91-122)

Ca modalitate informationala specifica si, implicit, ca o noua forma a vietii de relatie la nivelul regnului animal, psihicul ne apare ca un continuum pe care se delimiteaza si se individualizeaza un numar imens de gradatii si trepte evolutive. Psihicul uman reprezinta segmentul superior al acestui continuu. Sub el se intinde universul psihicului animal. Raportul dintre cele doua segmente a constituit obiect de aprinse dispute in psihologie; nu s-a putut evita ciocnirea tendintelor opuse, unilateral absolutizante: o prima tendinta inspirata din filosofia idealista si din teologie absolutizeaza intr-atat deosebirile dintre psihicul uman si cel animal, incat se considera doua realitati distincte si neraportabile; cea de a doua tendinta, opusa primei, isi trage originea din biologia evolutionista a lui Darwin si va absolutiza asemanarile, deosebirile fiind declarate pur cantitative, neesentiale. In plan metodologic, prima tendinta excludea orice transfer de date sau explicatii de la psihicul animal la cel uman sau ce la cel uman la cel animal. In schimb, cea de a doua permite un astfel de transfer in ambele sensuri si intr-o asemenea masura, incat in explicarea comportamentului animal se invoca fara rezerve vointa, intentia, iubirea sau ura, iar in explicarea comportamentului uman se invoca la fel de direct si categoric instinctul, irationalul, impulsivitatea, inconstientul.
Psihicul uman trebuie considerat si ca facand parte din continumul general al psihicului, dar si ca reprezentand un moment de discontinuitate evolutiva. Lui ii vor fi proprii toate trasaturile si determinatiile psihicului in general, dar va dobandi si trasaturi si determinatii specifice, calitativ noi, superioare.
Treapta animala cea mai apropiata de treapta umana este cea a maimutelor antropoide si, in primul rand, a cimpanzeului. Aparitia omului reprezinta un moment de discontinuitate, de salt calitativ pe traiectoria evolutiei. Aparitia psihicului uman se leaga de desprinderea din seria animala a unei noi ramuri evolutive, ramura lui homo sapiens sapiens si de constituirea unui nou mod de existenta  cel sociocultural. Principalele elemente care asigura premisele indispensabile ale realizarii psihismului uman sunt creierul si pozitia bipeda.
Prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie pregnantul sau dinamism evolutiv. O a doua caracteristica, care-l deosebeste fundamental de psihicul animal, o constituie extraordinara lui complexitate, recunoscut fiind faptul ca psihicul uman reprezinta cel mai complex sistem dintre toate sistemele reale cunoascute noua pana acum.
Ideea organizarii ierarhice multinivelare a vietii psihice a omului apartine scolii psihanalitice (Freud), prin introducerea celor trei instante, dispuse pe verticala, sinele (id-ul), Supra-eul (super ego) si Eul (Ego).

Nivelul inconstient. 
Inconstient  partea psihismului latent, in care intra dorintele si procesele psihologice dinamice de care nu putem dispune din cauza ca ele scapa cunoasterii. Refulate in afara campului constiintei de catre o putere de control etic (cenzura), fortele inconstiente reusesc totusi sa se manifeste in unele acte ale vietii cotidiene (lapsusuri, uitari), in vise si in simptomele nevrotice. In inconstient iau nastere dorintele si fantasmele si se realizeaza legaturile interumane si conduitele. Din punct de vedere modal, se delimiteaza doua forme: inconstientul colectiv (cu rol activ si determinant in dinamica personalitatii  Jung) si inconstientul individual (cel cu importanta cea mai mare pentru Freud).
Inconstientul colectiv este alcatuit din elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si executiv-instrumental, constituite in cursul evolutiei istorice a speciei umane si conservate in straturile profunde ale memoriei.
Dupa Jung, elementele vietii psihice ancenstrale se articuleaza in veritabile matrici sau tipare, denumite de el arhetipuri (alcatuite pe principiul interactiunii antagonice intre fortele constructive (ale vietii) si cele distructive (ale mortii), intre fortele binelui si cele ale raului, intre iubire si ura. In arhetip, ca expresie structurata a inconstientului colectiv, se afla practic ceea ce in mod curent se numeste destin.
Inconstientul individual se compune din doua segmente, cu continut si rol diferit in dinamica sistemului personalitatii: inconstientul primar, innascut si inconstientul secundar, dobandit. Primul este legat si exprima natura biologica a omului. El include tendintele, pulsiunile si instinctele primare, legate de asigurarea supravietuirii si echilibrului fiziologic al organismului. Este structurat dupa principiul placerii si al reducerii neconditionate a starilor interne de tensiune si frustratie. In centrul tuturor elementelor componente, Freud a asezat instinctul erotico-sexual sau complexul libidoului. In sfera inconstientului primar se mai includ: starile onirice (visele care acompaniaza somnul), lapsusurile, inversiunile si aglutinarile verbale, actele ratate.
In sistemul de personalitate, inconstientul primar corespunde instantei sinelui.
Inconstientul secundar este format, cu precadere, din consensurile si experientele cu rol de reglementare socioculturala a comportamentelor generate de motivatia bazala si care se integreaza ca frane interne, cu functionare automata. Inconstientul dobandit este constiinta morala a societatii, codificata in forma unui mecanism de autocenzura.
In sistemul personalitatii, el corespunde instantei supraeului. Conflictul dintre sine si supraeu are un caracter permanent, solutionarea lui facand necesara formarea si interventia celei de a treia instante a aparatului psihic  instanta Eului.
K. Wilber (1984), preluind ideea lui Freud despre caracterul eterogen, complex al inconstientului, identifica cinci tipuri de inconstient:
- inconstientul fundament (alcatuit din continuturi care pot deveni oricand constiente)
- inconstientul arhaic (care cuprinde structuri simple, primitive, mostenite filogenetic
- inconstientul submergent (rezultat al mecanismului refularii sau reprimarii)
- inconstientul pecete (format din continuturi nerefulate, dar refulabile
- inconstientul emergent (in care se includ structurile profunde, prezente de la nastere, dar neproiectate inca spre suprafata inconstientului fundament).