Se foieşte, nu poate sta aşezat, nu-şi aşteaptă rândul, aleargă excesiv, pare tot timpul "pe picior de plecare", sunt doar câteva din caracteristicile copilului cu sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie (ADHD). Potrivit specialiştilor, această tulburare neurobiologică a devenit una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii.
Dacă eşti părinte trebuie să ştii că această tulburare se caracterizează prin neatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate. Aceste simptome pot apărea in orice context social, fie la grădiniţă sau şcoală, fie acasă. Medicii au observat că băieţii sunt mai frecvent diagnosticaţi cu ADHD decât fetele. Simptomele pot varia în funcţie de sex, astfel la baieţi sunt observate mai des semne precum impulsivitate şi hiperactivitate, în timp ce în cazul fetiţelor, neatenţia este cea care predomină.
Identificat la timp, poate fi tratat cu succes
Susţin specialiştii. Din acest motiv, un părinte trebuie sa recunoască simptomele. În cazul în care observi că micuţul tău este hiperactiv şi prezintă simptome precum: se foieşte, nu poate sta aşezat, vorbeşte mult şi fără să se gândească înainte, îi întrerupe pe ceilalţi, are dificultăţi în menţinerea atenţiei, nu ascultă, nu duce lucrurile până la capăt, nu se organizează, pierde lucruri importante, este recomandat să consulţi un specialist.
Neidentificat la timp şi netratat, ADHD-ul poate avea consecinţe grave pe termen lung, care pot duce la eşec şcolar, depresie, probleme de interacţiune socială, dificultăţi în găsirea şi păstrarea unui loc de muncă.
Ce spun părinţii, psihologii şi copiii despre cazurile de ADHD?
Potrivit organizaţiei Salvaţi Copiii România, într-un număr îngrijorător de grădiniţe şi şcoli generale sunt exercitate presiuni asupra familiilor în care copilul are un astfel de diagnostic, în vederea excluderii acestuia din colectivul de elevi şi mutării lui într-o altă unitate. În plus, în clasele în care sunt integraţi aceşti copii, sunt utilizate tehnici şi metode de disciplinare care nu doar că nu îşi dovedesc eficienţa în procesul de disciplinare a copilului, dar generează efecte negative asupra dezvoltării psihosociale a acestora şi menţin sau contribuie la creşterea frecvenţei comportamentelor problematice în clasă.
Iata ce declară părinţii, copiii şi profesioniştii confruntaţi cu ADHD:
"Copilul meu, la grădiniţă, nu mai era lăsat să se joace cu jucăriile împreună cu ceilalţi copii... şi ştiţi de ce? Pentru că doamna de acolo a spus că ADHD-ul se ia...că îi molipseşte şi pe ceilalţi", se plânge un părinte al unui copil cu ADHD. "Ori de câte ori merg la grădiniţă, educatoarea îmi spune cât de problematic este copilul meu. Ceilalţi părinţi fac presiuni asupra noastră pentru a retrage copilul. Ameninţă că nu îşi vor mai aduce copiii la grădiniţă dacă nu este mutat din grupă. Conducerea grădiniţei nu ne sprijină. Mi se spune tot timpul să aduc de acasă jucării şi cărţi de colorat pentru copil. Nu i se dă voie să se joace cu jucăriile grădiniţei sau să coloreze fişele de la grădiniţă pentru că le strică", adaugă un altul.
Un copil cu ADHD în vârstă de 5 ani povesteşte: "Doamna mă lasă mereu la calculator pentru că ceilalţi copiii nu vor să se joace cu mine .... A. mi-a zis că nu-i dă mama lui voie să se joace cu mine".
Psihologii susţin că personalul din şcoli nu sunt calificaţi pentru îngrijirea copiilor cu ADHD. "Orice copil mai răzgâiat, mai răsfăţat sau mai agitat este catalogat imediat că are ADHD. Cel puţin aşa se vede de aici de la mine, nu spun că e o regulă. Dar ce pot spune cu tărie este că personalul din şcoli este absolut necalificat în zona aceasta", declară un psiholog clinician.