Promovarea serviciilor de psihoterapie

Promovarea serviciilor de psihoterapie

promovarea_serviciilor_de_psihoterapie_400Acest capitol din etica psihoterapiei nu are de-a face atat cu ceea ce se intampla in cadrul sedintelor de psihoterapie, cat mai ales cu ceea ce se intampla inainte de inceperea sedintelor, la modul in care psihoterapeutii se prezinta pe sine publicului.

Psihoterapia este, dupa parerea celor mai multi, o imbinare intre stiinta si arta, intre obiectivul teoriei si subiectivul celui care o practica. Dar in acelasi timp este si o profesie, o activitate liberala si un mijloc de a obtine un venit. De aceea, in mod previzibil, psihoterapeutii sunt interesati in a atrage noi clienti. Modul in care un psihoterapeut isi prezinta serviciile publicului larg are insa importante conotatii etice, care le depasesc pe acelea din comertul obisnuit. De ce? Pentru ca, spre deosebire de orice alt domeniu, psihoterapia se adreseaza oamenilor aflati intr-o stare de vulnerabilitate psihica, emotionala; a profita de starea acestora pentru a-ti spori activitatea si veniturile este imoral.

Asta inseamna ca orice reclama, de orice fel, adresata potentialilor clienti, este considerata neetica? Nu. La urma urmei, este si in interesul celor aflati in nevoie sa stie unde si cui se pot adresa. Starea de vulnerabilitatea a potentialilor clienti impune doar unele precautii suplimentare.

1. In primul rand, este considerata neetica si inacceptabila solicitarea directa. Sa zicem ca un psihoterapeut a aflat de la TV ca a avut loc un tragic accident rutier in care si-a pierdut viata o persoana si, intamplator, psihoterapeutul cunoaste familia celui disparut. Drept pentru care, mizand pe starea de soc a familiei, psihoterapeutul telefoneaza familiei indurerate oferindu-le ajutor psihologic, contra cost.

2. Nu sunt considerate acceptabile formele de promovare a serviciilor de psihoterapie bazate pe frica. In jurul nostru suntem bombardati zilnic cu reclame care apeleaza, explicit sau implicit, la frica: daca nu te speli pe dinti cu pasta X, vei face carii; daca nu porti centura de siguranta, vei iesi prin parbriz la prima frana brusca; daca nu folosesti prezervativul, te vei imbolnavi de SIDA; daca nu iti faci pensie privata la firma X, vei ajunge un mos care asteapta langa usa pensia de la stat s.a.m.d.). A promova insa servicii de psihoterapie pe principiul, „daca nu faci psihoterapie cu mine, vei pati ceva foarte grav” este considerat neetic, intrucat exploateaza si sporeste starea de vulnerabilitate si anxietate a potentialului client. Recent, o doamna mi-a spus ca a fost convinsa sa reinceapa psihoterapia dupa ce fostul ei psihoterapeut i-a spus ca, daca nu va relua psihoterapia cu el, fiica acesteia, suspecta de schizofrenie, va fi cu siguranta diagnosticata cu schizofrenie in cele din urma, iar intrarea in psihoterapie a mamei este singura sansa a fiicei de a nu deveni schizofrena. Citez: „ L-am cãutat pe acest psihoterapeut doar cu intentia de a obtine unele informatii. Psihologul mi-a explicat ca boala fetei s-ar datora emotiilor negative de care nu m-am eliberat în momentul în care am întrerupt terapia, iar daca voi continua [terapia] s-ar putea sã-mi ajut copilul si diagosticul sa nu se confirme. [...] [Psihoterapeutul] mi-a sugerat ca [...] daca nu urmez psihoterapia favorizez, sau chiar determin, instalarea definitivã a bolii copuluilui meu.”

3. Testimonialele sau declaratiile de la „clienti satisfacuti” sunt considerate suspecte. In primul rand, cercetarile arata ca psihotereapeutii au o eficacitate variabila de la un client la altul, ca nu ii pot ajuta pe toti in egala masura si, de aceea, faptul ca un client a fost multumit de serviciile unui psihoterapeut nu inseamna ca oricine altcineva va fi la fel de multumit. Apoi, orice psihoterapeut stie ca are o mare influenta asupra clientilor sai, nu numai pe durata psihoterapiei ci si dupa terminarea acesteia si, de aceea, a cere unui (fost) client sa faca o declaratie in scris privind gradul sau de satisfactie are mai degraba caracterul unei impuneri decat al unei rugaminti pe care clientul o poate accepta sau nu, in mod liber. Cu alte cuvinte, e usor pentru un psihoterapeut sa ceara si sa obtina o declaratie de satisfactie din partea unui client, chiar daca acesta nu este pe deplin multumit de serviciile primite. Puteti gasi pe cateva dintre site-urile romanesti de psihoterapie astfel de testimoniale.

4. In industria de publicitate, exista ceea ce se cheama „smecheria momeste-si-apoi-schimba” (the bait-and-swich scam) de atragere a clientilor. Un client este atras sa intre intr-o agentie imobiliara de preturile foarte mici afisate pe geamul exterior, referitor la inchirirea sau vanzarea unor apartamente. Dupa ce intra, i se comunica cu parere de rau ca respectivele case sau apartamente nu mai sunt valabile, dar exista alte oferte. Desigur, nu la fel de bune. Daca tot a intrat si s-a asezat pe scuan, clientul se va uita si pe aceste oferte... Cam asa si in psihoterapie: recplama care face referire la faptul ca prima sedinta este gratuita reprezinta o metoda similara de a atrage clientii, chiar daca prima sedinta este intradevar gratuita. Si asta pentru ca in timpul primei sedinte de psihoterapie, clientul vorbeste despre chestiuni deosebit de sensibile din punct de vedere emotional si, facand acest lucru, favorizeaza formarea unei relatii de apropiere intre client si terapeut. In felul acesta, sansele ca un client sa renunte la a doua sedinta sunt mai mici; altfel spus, a fost „agatat” in a continua terapia. Pe de alta parte, nu e nimic rau atunci cand un psihoterapeut decide sa nu ceara nimic pentru o prima sedinta, mai ales (dar nu exclusiv) atunci cand considera ca nu poate lucra cu un client si ii recomanda pe altcineva. Aspectul inacceptabil este legat de promovarea in public a ofertei privind o prima sedinta gratuita, in ideea ca, daca nu ii place, clientul poate hotari sa nu mai revina. Si aceasta metoda de promovare poate fi gasita usor pe unele site-uri romanesti ale unor cabinete de psihoterapie.

5. In promovarea serviciilor lor, psihoterapeutii trebuie sa se abtina de la mentionarea titlurilor si afilierilor care nu au legatura cu psihoterapia (sau cu psihologia si psihiatria). De exemplu, titlul de doctor in sociologie nu poate fi mentionat alaturi de numele unui psihoterapeut intrucat nu are nici o relevanta pentru competenta acestuia ca psihoterapeut.

6. Anunturile publicitare trebuie sa aiba un ton retinut (textele ludice, pe un ton glumet sunt considerate de prost gust, in timp ce textele emotionale sunt considerate o forma de manipulare grosolana), sa ofere informatii adevarate (sa nu pretinda garantarea succesului sau superioritatea absoluta a tehnicii utilizate in afara cazului in care aceasta afirmatie pote fi dovedita stiintific), informatii utile potentialilor clienti (mentionarea unor calificari care nu au legatura de psihoterapia, de exemplu, fiind considerata inutila), prezentate intr-o maniera usor de inteles (fara abrevieri al caror sens nu este in general cunoscut, de genul M.A. pentru Master of Arts, fiind de preferat in astfel de cazuri folosirea titlului intreg). Orice alte informatii utile (disponibilitatea de a face psihoterapie in limbi straine, disponibilitatea de a face psihoterapie pana la ore mai tarzii, existenta unei parcari in apropierea cabinetului etc.) sunt considerate acceptabile.

7. Indiferent cine pregateste continutul si forma mesajului publicitar (agentie de publicitate, ziar, webmaster etc.), psihoterapeutul este cel direct raspunzator, in ultima instanta, de continutul acestuia. Chiar si atunci cand psihoterapeutul este prezentat sau introdus verbal de cineva, in preambulul unei conferinte de exemplu, psihoterapeutul trebuie sa corecteze eventualele erori de prezentare, chiar si atunci cand acestea ar fi avut beneficiul de a-l prezenta intr-o lumina mai favorabila decat ar fi fost cazul.